plăcuță

română

Etimologie

Din placă + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /plə'ku.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului plăcuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	plăcuță	plăcuțe
Articulat	plăcuța	plăcuțele
Genitiv-Dativ	plăcuței	plăcuțelor
Vocativ	plăcuță	plăcuțelor

1. diminutiv al lui placă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• capătul
• clupata
• cuplata
• acuplat

Referințe

• DEX '98 via DEX online