plăntuță

Plăntuțe

română

Etimologie

Din plantă + -uță.

Pronunție

• AFI: /plən'tu.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului plăntuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	plăntuță	plăntuțe
Articulat	plăntuța	plăntuțele
Genitiv-Dativ	plăntuței	plăntuțelor
Vocativ	plăntuțo	plăntuțelor

1. (bot.) diminutiv al lui plantă; plantă mică, tânără.

Cuvinte apropiate

• plantă

Traduceri

plantă mică

engleză: plantlet (English)

italiană: piantina (italiano) f., pianticella (italiano) f., pianticina (italiano) f.

Referințe

• DEX online