plăpumar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din plapumă + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /plə.pu'mar/


Substantiv


Declinarea substantivului
plăpumar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plăpumar plăpumari
Articulat plăpumarul plăpumarii
Genitiv-Dativ plăpumarului plăpumarilor
Vocativ plăpumarule plăpumarilor
  1. persoană care se ocupă cu confecționarea (și cu vânzarea) plăpumilor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe