plaindre

De la Wikționar, dicționarul liber

franceză

(français)

Etimologie

Din latină plangere.

Pronunție

  • AFI: /plɛ̃dʁ/


Verb

  1. a compătimi, a deplânge, a se îndura

se plaindre

  1. a se plânge, a se certa

Cuvinte derivate