deplânge

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din de + a plânge (după franceză déplorer).

Pronunție

  • AFI: /de'plɨn.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
deplânge
Infinitiv a deplânge
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
deplâng
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să deplângă
Participiu deplâns
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a simți milă, părere de rău față de cineva sau de ceva; a găsi, a socoti pe cineva vrednic de compătimire; a deplora.


Traduceri

Referințe