deplânge
Aspect
Etimologie
Din de + a plânge (după franceză déplorer).
Pronunție
- AFI: /de'plɨn.ʤe/
Verb
Conjugarea verbului deplânge | |
Infinitiv | a deplânge |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
deplâng |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să deplângă |
Participiu | deplâns |
Conjugare | III |
- (v.tranz.) a simți milă, părere de rău față de cineva sau de ceva; a găsi, a socoti pe cineva vrednic de compătimire; a deplora.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online