planșeu

română

Din franceză plancher.

Declinarea substantivului planșeu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	planșeu	planșee
Articulat	planșeul	planșeele
Genitiv-Dativ	planșeului	planșeelor
Vocativ	'	'

element de construcție în formă de platformă, care separă etajele unei clădiri sau alcătuiește partea carosabilă a unui pod.
suport pentru fixarea unei mașini.