planșeu

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză plancher.

Pronunție

  • AFI: /plan'ʃew/


Substantiv


Declinarea substantivului
planșeu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ planșeu planșee
Articulat planșeul planșeele
Genitiv-Dativ planșeului planșeelor
Vocativ ' '
  1. element de construcție în formă de platformă, care separă etajele unei clădiri sau alcătuiește partea carosabilă a unui pod.
  2. suport pentru fixarea unei mașini.


Traduceri