plantare

română

Etimologie

Din planta + re.

Pronunție

• AFI: /plan'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului plantare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	plantare	plantări
Articulat	plantarea	plantările
Genitiv-Dativ	plantării	plantărilor
Vocativ	plantareo	plantărilor

1. acțiunea de a (se) planta și rezultatul ei.

Sinonime

1. plantat, plantație, presădire, punere, pus, răsădire, răsădit, sădire, sădit, transplantare, transplantație

Cuvinte derivate

• planta
• plantat
• plantator