plantator

română

Etimologie

Din a planta + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /plan.ta'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului plantator
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	plantator	plantatori
Articulat	plantatorul	plantatorii
Genitiv-Dativ	plantatorului	plantatorilor
Vocativ	plantatorule	plantatorilor

1. persoană care se ocupă cu plantarea răsadurilor, a viței de vie etc.; săditor.
2. proprietar al unei plantații.

Cuvinte derivate

• plantatoare

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului plantator
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	plantator	plantatoare
Articulat	plantatorul	plantatoarele
Genitiv-Dativ	plantatorului	plantatoarelor
Vocativ	plantatorule	plantatoarelor

1. unealtă de lemn sau de fier, de forma unui baston scurt ascuțit la un capăt, cu care se lucrează la plantarea puieților, a răsadurilor etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online