plaz

română

Etimologie

Din bulgară плаз (plaz), sârbocroată plaz.

Pronunție

• AFI: /plaz/

Substantiv

Declinarea substantivului plaz
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	plaz	plazuri
Articulat	plazul	plazurile
Genitiv-Dativ	plazului	plazurilor
Vocativ	plazule	plazurilor

1. piesă de sprijin așezată în dosul cormanei, pe care se târăște plugul în timpul aratului, asigurându-i stabilitatea; talpă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online