sprijin

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă (veche) sŭprenženŭ.

Pronunție

  • AFI: /'spri.ʒin/


Substantiv


Declinarea substantivului
sprijin
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sprijin sprijine
Articulat sprijinul sprijinele
Dativ-Genitiv sprijinului sprijinelor
Vocativ sprijinule sprijinelor
  1. ceea ce serveștesusțină, să sprijine, să prindă ceva (ca să nu cadă).
  2. (fig.) ajutor, asistență, ocrotire.
  3. (concr.) susținător, ocrotitor, sprijinitor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe