plenară
română
Etimologie
Din plenar.
Pronunție
- AFI: /ple'na.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului plenară | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | plenară | plenare |
| Articulat | plenara | plenarele |
| Genitiv-Dativ | plenarei | plenarelor |
| Vocativ | plenaro | plenarelor |
- consfătuire, adunare, ședință la care participă toți membrii unui for de conducere, ai unei organizații etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online