Sari la conținut

plenară

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din plenar.

Pronunție

  • AFI: /ple'na.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
plenară
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plenară plenare
Articulat plenara plenarele
Genitiv-Dativ plenarei plenarelor
Vocativ plenaro plenarelor
  1. consfătuire, adunare, ședință la care participă toți membrii unui for de conducere, ai unei organizații etc.


Traduceri

Referințe