pleură

română

Etimologie

Din latină, neogreacă, italiană pleura, franceză pleure.

Pronunție

• AFI: /ˈple.u.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului pleură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pleură	pleure
Articulat	pleura	pleurele
Genitiv-Dativ	pleurei	pleurelor
Vocativ	pleură	pleurelor

1. membrană seroasă care învelește plămânii și căptușește pereții cavității toracice.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• perlau
• prelua

Referințe

• DEX '98 via DEX online