căptuși

română

Din căptuh (învechit „căptușeală” < germană).

Conjugarea verbului căptuși
Infinitiv	a căptuși
Indicativ prezent pers. 1 sg.	căptușesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să căptușească
Participiu	căptușit
Conjugare	IV

(v.tranz.) a executa sau a aplica o căptușeală la o haină, la încălțăminte etc.
(v.tranz.) a acoperi un obiect, pe dinăuntru sau pe dinafară, cu un strat de protecție, de izolare etc.; a dota un sistem tehnic cu o căptușeală.
(v.tranz.) a îndesa, a ticsi.
(v.tranz.) (fam.) a pune mâna pe...; a înșfăca.
(v.tranz.) a bate (zdravăn).
(v.refl.) (fam.) a se alege cu ceva.