poară

română

Etimologie

Din slavă (veche) pora.

Pronunție

• AFI: /'po̯a.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului poară
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	poară	invariabil
Articulat	poara	invariabil
Genitiv-Dativ	poarei	invariabil
Vocativ	poară	invariabil

1. (reg.) ceartă, vrajbă, gâlceavă.

Locuțiuni

• (loc.adv.) În poară = împotrivă, în contra, în ciudă.

Expresii

• A se pune în poară (cu cineva) = a se contrazice cu cineva, a se împotrivi cuiva, a se lua la ceartă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online