podere

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

italiană

(italiano)

Etimologie

Forma învechită a lui potere („putere”).

Pronunție

  • AFI: /poˈdere/


Substantiv

podere m., poderi pl.

  1. (agr.) fermă
  2. (p.ext.) petic (de pământ); (spec.) grădină

Sinonime

Cuvinte derivate

Vezi și

Referințe





latină

(Latina)

Etimologie

Din podeō.

Pronunție

  • AFI: /po.de.ˈdeː.re/, /pɔ.de.ˈdeː.re/


Verb

  1. forma de prezent activ infinitiv pentru podeō.
  2. forma de persoana a II-a singular la prezent pasiv imperativ pentru podeō.
  3. forma de persoana a II-a singular la prezent pasiv indicativ pentru podeō.