petic

română

Din latină pittacium.

Declinarea substantivului petic
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	petic	petice
Articulat	peticul	peticele
Genitiv-Dativ	peticului	peticelor
Vocativ	peticule	peticelor

fâșie (nu prea mare) tăiată, ruptă sau rămasă dintr-o țesătură, dintr-o bucată de piele, dintr-o hârtie etc.; (spec.) bucată dintr-un material cu care se repară, prin aplicare și coasere sau lipire, obiecte de stofă, de piele etc. rupte sau găurite.
suprafață mică de teren (cultivabil).
(p.anal.) bucată, porțiune mică din ceva (în raport cu întregul).
Se vede ici-colo câte un petic de zăpadă.

Și-a găsit sacul peticul sau cum e sacul, și peticul, = se spune despre doi inși asociați care au aceleași cusururi
(A nu se mai ține) petic de petic, = se spune despre haine foarte zdrențuite
A-și da în petic = a-și da pe față, a-și arăta, fără voie, anumite cusururi