polcuță

română

Etimologie

Din polcă + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /pol'ku.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului polcuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	polcuță	polcuțe
Articulat	polcuța	polcuțele
Genitiv-Dativ	polcuței	polcuțelor
Vocativ	polcuță	polcuțelor

1. (reg.) diminutiv al lui polcă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• capotul
• clupato
• cuplato

Referințe

• DEX '98 via DEX online