politeist
română
Etimologie
Din franceză polythéiste.
Pronunție
- AFI: /po.li.te'ist/
Substantiv
| Declinarea substantivului politeist | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | politeist | politeiști |
| Articulat | politeistul | politeiștii |
| Genitiv-Dativ | politeistului | politeiștilor |
| Vocativ | politeistule | politeiștilor |
- adept al politeismului.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului politeist | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | politeist | politeiști |
| Feminin | politeistă | politeiste |
| Neutru | politeist | politeiste |
- care aparține politeismului, privitor la politeism.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online