polturac

română

Etimologie

Din poloneză pólturak.

Pronunție

• AFI: /pol.tu'rak/

Substantiv

Declinarea substantivului polturac
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	polturac	polturaci
Articulat	polturacul	polturacii
Genitiv-Dativ	polturacului	polturacilor
Vocativ	polturacule	polturacilor

1. veche monedă poloneză sau austriacă, care a circulat și în țările române în sec. xVII-XVIII.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• captorul
• cuplător

Referințe

• DEX '98 via DEX online