poma

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : Poma

catalană

(català)

Etimologie

Din occitană veche poma < latină pōma, din pōmum („poamă, fruct”).

Pronunție

  • (occidental) AFI: /ˈpo.ma/
  • (central, oriental) AFI: /ˈpo.mə/


Substantiv

poma f., pomes pl.

  1. (bot.) măr (fruct)

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

Referințe





latină

(Latina)

Etimologie

Din pōmum.

Pronunție


Substantiv

  1. forma de plural nominativ pentru pōmum.
  2. forma de plural acuzativ pentru pōmum.
  3. forma de plural vocativ pentru pōmum.