poslușnic
Etimologie
Din slavă poslušĩnikŭ.
Pronunție
- AFI: /po'sluʃ.nik/
Substantiv
| Declinarea substantivului poslușnic | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | poslușnic | poslușnici |
| Articulat | poslușnicul | poslușnicii |
| Genitiv-Dativ | poslușnicului | poslușnicilor |
| Vocativ | ' | ' |
- (în evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) slujitor la un boier sau la o mănăstire, scutit de dări.
Traduceri
Traduceri