De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din slavă potęgŭ, din potęgati („a trage”).
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
potâng
|
| n.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ-Acuzativ
|
potâng
|
potânguri
|
| Articulat
|
potângul
|
potângurile
|
| Genitiv-Dativ
|
potângului
|
potângurilor
|
| Vocativ
|
'
|
'
|
- lanț cu care se leagă plugul de cotigă.
Traduceri
