potecuță

română

Etimologie

Din potecă + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /po.te'ku.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului potecuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	potecuță	potecuțe
Articulat	potecuța	potecuțele
Genitiv-Dativ	potecuței	potecuțelor
Vocativ	potecuță	potecuțelor

1. diminutiv al lui potecă; potecea.

Expresii

• A lua potecuța (înapoi) = a se întoarce, a face cale întoarsă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online