potecă

română

Din bulgară пътeка (păteka).

Declinarea substantivului potecă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	potecă	poteci
Articulat	poteca	potecile
Genitiv-Dativ	potecii	potecilor
Vocativ	potecă	potecilor

drum foarte îngust la țară, la munte, în pădure etc., pe care se poate merge numai pe jos; cărare; (p.gener.) drum, cale.

Pe toate potecile = peste tot, în orice loc, pretutindeni
A ști toate potecile = a cunoaște secretele cuiva
A veni (sau a umbla) pe drum, nu pe potecă = a fi sincer, a vorbi deschis