perfora

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză perforer.

Pronunție

  • AFI: /per.fo'ra/


Verb


Conjugarea verbului
perfora
Infinitiv a perfora
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
perforez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să perforeze
Participiu perforat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face o gaură care străpunge un material.
  2. (v.tranz.) (spec.) a străpunge cu o mașină specială bilete, tichete etc. pentru a marca.
  3. (v.tranz. și refl.) (med.) a (se) sparge, a (se) găuri, a produce sau a apărea un orificiu ca urmare a unui proces patologic.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe