prăștiaș

română

Etimologie

Din praștie + sufixul -aș.

Pronunție

• AFI: /prəʃ.tiˈaʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului prăștiaș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prăștiaș	prăștiași
Articulat	prăștiașul	prăștiașii
Genitiv-Dativ	prăștiașului	prăștiașilor
Vocativ	prăștiașule	prăștiașilor

1. (înv. și pop.) persoană care aruncă cu praștia.
2. (reg.) cal lăturaș.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online