Sari la conținut

prădăciune

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din a prăda + sufixul -ăciune. Confer latină praedatio, praedationis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
prădăciune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prădăciune prădăciuni
Articulat prădăciunea prădăciunile
Genitiv-Dativ prădăciunii prădăciunilor
Vocativ prădăciune prădăciunilor
  1. (pop.) jefuire, prădare; hoție, furt.
  2. înșelăciune care duce la ruinarea cuiva.


Traduceri

Referințe