precorectură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din pre- + corectură.

Pronunție

  • AFI: /pre.ko.rek'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
precorectură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ precorectură precorecturi
Articulat precorectura precorecturile
Genitiv-Dativ precorecturii precorecturilor
Vocativ precorectură precorecturilor
  1. corectură făcută înainte de a da un manuscris la tipar.


Traduceri

Referințe