predică
română
Etimologie
Din a predica.
Pronunție
- AFI: /'pre.di.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului predică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | predică | predici |
| Articulat | predica | predicile |
| Genitiv-Dativ | predicii | predicilor |
| Vocativ | predică | predicilor |
- cuvântare rostită de un cleric în biserică, în care se explică și se comentează un text biblic și se dau credincioșilor îndrumări morale; omilie; (p.gener.) expunere cu conținut moralizator.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online