predică

română

Etimologie

Din a predica.

Pronunție

• AFI: /'pre.di.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului predică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	predică	predici
Articulat	predica	predicile
Genitiv-Dativ	predicii	predicilor
Vocativ	predică	predicilor

1. cuvântare rostită de un cleric în biserică, în care se explică și se comentează un text biblic și se dau credincioșilor îndrumări morale; omilie; (p.gener.) expunere cu conținut moralizator.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• crepida
• epicard

Referințe

• DEX '98 via DEX online