prefațator

română

Etimologie

Din a prefața + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /pre.fa.ʦa'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului prefațator
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prefațator	prefațatori
Articulat	prefațatorul	prefațatorii
Genitiv-Dativ	prefațatorului	prefațatorilor
Vocativ	prefațatorule	prefațatorilor

1. persoană care scrie prefața unei cărți (a altcuiva).

Cuvinte derivate

• prefațatoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online