prelată

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză prélart.

Pronunție

  • AFI: /pre'la.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
prelată
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prelată prelate
Articulat prelata prelatele
Genitiv-Dativ prelatei prelatelor
Vocativ prelată prelatelor
  1. bucată de pânză deasă (impermeabilă) cu care se acoperă platforma unui autocamion, un autovehicul staționat, diverse materiale etc.


Traduceri

Referințe