Sari la conținut

prietenire

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din prieteni.

Pronunție

  • AFI: /pri.e.te'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
prietenire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prietenire prieteniri
Articulat prietenirea prietenirile
Genitiv-Dativ prietenirii prietenirilor
Vocativ prietenire, prietenireo prietenirilor
  1. acțiunea de a prieteni și rezultatul ei.


Cuvinte derivate


Traduceri