prieten
Sari la navigare
Sari la căutare
română
Etimologie
Din slavă prijatelĩ, prin bulgară приятел (prijátel).
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului prieten | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | prieten | prieteni |
Articulat | prietenul | prietenii |
Genitiv-Dativ | prietenului | prietenilor |
Vocativ | ' | ' |
- persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune.
- (folosit și ca termen de adresare) fiecare dintre persoanele (sau colectivitățile) legate printr-un sentiment de simpatie, stimă și atașament reciproc.
Sinonime
- 1-2: amic, iubit, (pop.) fârtat, (reg.) ortac, (înv.) libovnic, prietnic, soț, asociat, părtaș, tovarăș
Antonime
Cuvinte derivate
Expresii
- Prieten de nădejde = persoană în care ai multă incredere și pe care te poți baza în orice situație
- Prietenul la nevoie se cunoaște = prietenii adevărați sunt alături de tine și la bine, dar mai ales la rău
Traduceri
amic
|
|