prieteni

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din prieten.

Pronunție

  • AFI: /pri.e.teˈni/


Verb


Conjugarea verbului
prieteni
Infinitiv a prieteni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
prietenesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să prietenească
Participiu prietenit
Conjugare IV
  1. (v.refl.; înv. și reg.) a se împrieteni.
  2. (înv.) a-i fi cuiva favorabil, binevoitor.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

Din prieten.

Pronunție

  • AFI: /priˈe.tenʲ/


Substantiv

  1. forma de plural nearticulat pentru prieten.

Referințe