prileji

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din prilej.

Pronunție

  • AFI: /pri.le'ʒi/


Verb


Conjugarea verbului
prileji
Infinitiv a prileji
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
prilejesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să prilejească
Participiu prilejit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. refl. impers.) (înv.) a (se) prilejui.


Traduceri

Referințe