prilejui

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din prilej + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /pri.le.ʒu'i/


Verb


Conjugarea verbului
prilejui
Infinitiv a prilejui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
prilejuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să prilejuiască
Participiu prilejuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji.
  2. (v.refl. impers.) a i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie.


Traduceri

Referințe