pritoacă

română

Etimologie

Din a pritoci (derivat regresiv).

Pronunție

• AFI: /pri'to̯a.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului pritoacă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pritoacă	pritoace
Articulat	pritoaca	pritoacele
Genitiv-Dativ	pritoacei	pritoacelor
Vocativ	pritoacă	pritoacelor

1. (reg.) vas de lemn în care se transportă strugurii la teasc, în timpul culesului.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• capotări

Referințe

• DEX '98 via DEX online