procliză
Etimologie
Din franceză proclise.
Pronunție
- AFI: /pro'kli.zə/
Substantiv
| Declinarea substantivului procliză | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | procliză | proclize |
| Articulat | procliza | proclizele |
| Genitiv-Dativ | proclizei | proclizelor |
| Vocativ | procliză | proclizelor |
- (gram.) așezare a unui cuvânt neaccentuat înaintea altui cuvânt, cu care poate face corp fonetic comun.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online