profanator

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză profaneteur < latină profanator, profanatoris.

Pronunție

  • AFI: /pro.fa.na'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
profanator
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ profanator profanatori
Articulat profanatorul profanatorii
Genitiv-Dativ profanatorului profanatorilor
Vocativ profanatorule profanatorilor
  1. persoană care profanează; pângăritor.

Cuvinte derivate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
profanator
Singular Plural
Masculin profanator profanatori
Feminin profanatoare profanatoare
Neutru profanator profanatoare
  1. care profanează; pângăritor.


Traduceri

Referințe