Sari la conținut

proroga

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză proroger < latină prorogare.

Pronunție

  • AFI: /pro.ro'ga/


Verb


Conjugarea verbului
proroga
Infinitiv a proroga
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 prorog
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să proroge
Participiu prorogat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a amâna (din oficiu) pentru o dată ulterioară activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative, un termen scadent etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=proroga&oldid=897573”