proroga

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză proroger < latină prorogare.

Pronunție

  • AFI: /pro.ro'ga/


Verb


Conjugarea verbului
proroga
Infinitiv a proroga
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
prorog
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să proroge
Participiu prorogat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a amâna (din oficiu) pentru o dată ulterioară activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative, un termen scadent etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe