prospețime

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din proaspăt + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /pros.pe'ʦi.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
prospețime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prospețime invariabil
Articulat prospețimea invariabil
Genitiv-Dativ prospețimii invariabil
Vocativ prospețime invariabil
  1. calitatea de a fi sau de a părea proaspăt, nou, tânăr, viu, fraged etc.


Traduceri

Referințe