prospețime

română

Etimologie

Din proaspăt + sufixul -ime.

Pronunție

• AFI: /pros.pe'ʦi.me/

Substantiv

Declinarea substantivului prospețime
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prospețime	invariabil
Articulat	prospețimea	invariabil
Genitiv-Dativ	prospețimii	invariabil
Vocativ	prospețime	invariabil

1. calitatea de a fi sau de a părea proaspăt, nou, tânăr, viu, fraged etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online