protomă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză protomé, engleză protoma.

Pronunție

  • AFI: /pro'to.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
protomă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ protomă protome
Articulat protoma protomele
Genitiv-Dativ protomei protomelor
Vocativ protomă protomelor
  1. (arheol.) bust al unui om sau al unui animal care împodobea, în antichitate, un obiect de metal sau de ceramică.


Traduceri

Referințe