proveditor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din italiană provveditore, franceză provéditeur.

Pronunție

  • AFI: /pro.ve.di'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
proveditor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ proveditor proveditori
Articulat proveditorul proveditorii
Genitiv-Dativ proveditorului proveditorilor
Vocativ proveditorule proveditorilor
  1. funcționar public al vechii republici venețiene însărcinat cu conducerea sau cu inspectarea unei flote, a unei provincii.


Traduceri

Referințe