public

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină publicus, franceză public.

Pronunție

  • AFI: /'pu.blik/


Substantiv


Declinarea substantivului
public
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ public publice
Articulat publicul publicele
Genitiv-Dativ publicului publicelor
Vocativ publicule publicelor
  1. colectivitate mare de oameni; mulțime, lume; (spec.) totalitatea persoanelor care asistă la un spectacol, la o conferință etc.

Cuvinte compuse

Locuțiuni


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
public
Singular Plural
Masculin public publici
Feminin publică publice
Neutru public publice
  1. care aparține unei colectivități umane sau provine de la o asemenea colectivitate; care privește pe toți, la care participă toți.
  2. care are loc în prezența unui mare număr de oameni.
  3. al statului, de stat; care privește întregul popor; pus la dispoziția tuturor.
  4. (despre persoane) care ocupă o funcție în stat.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe