punctar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a puncta + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /punk'tar/


Substantiv


Declinarea substantivului
punctar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ punctar punctare
Articulat punctarul punctarele
Genitiv-Dativ punctarului punctarelor
Vocativ punctarule punctarelor
  1. (tehn.) punctator.


Traduceri

Referințe