pupic

română

Etimologie

Din pup + sufixul -ic.

Pronunție

• AFI: /'pu.pik/

Substantiv

Declinarea substantivului pupic
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pupic	pupici
Articulat	pupicul	pupicii
Genitiv-Dativ	pupicului	pupicilor
Vocativ	pupicule	pupicilor

1. (fam. și în limbajul copiilor) diminutiv al lui pup.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online