pup
Sari la navigare
Sari la căutare
română
Etimologie
Derivat regresiv din a pupa.
Pronunție
- AFI: /pup/
Substantiv
Declinarea substantivului pup | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | pup | pupi |
Articulat | pupul | pupii |
Genitiv-Dativ | pupului | pupilor |
Vocativ | ' | ' |
- (fam. și în limbajul copiilor) sărut.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
gest constând în atingerea cu buzele în semn de afecțiune
|
|
Etimologie
Din pupa.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru pupa.
- forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru pupa.
Referințe
engleză
(English)
Etimologie
Formă apocopă pentru puppy.
Pronunție
- AFI: /pʌp/
Substantiv
pup, pl. pups
- (zool.) pui (de câine, de lup, de vulpe, de focă, de rechin și alte animale)
- The dog has had that bed since he was just a pup.
- (fig.) tânăr fără experiență, novice, boboc
- The new teacher is a mere pup.
- (gener.) cățel, cățeluș
- My pup likes to run as fast as he can, yet cannot always stop in time!
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Vezi și
Verb
Conjugarea verbului to pup | |
Infinitiv | to pup |
Prezent simplu pers. 3 sg. |
pups |
Trecut simplu | pupped |
Participiu trecut | pupped |
Participiu prezent | pupping |
- (despre cățea) a făta