purica

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din latină pūlicāre (< pūlex, pūlicem).

Pronunție

  • AFI: /pu.ri'ka/


Verb


Conjugarea verbului
(se) purica
Infinitiv a (se) purica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) puric
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) purice
Participiu puricat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) (pop. și fam.) a (se) curăța de purici.
  2. (v.tranz.) (fig.) (fam.) a examina ceva cu atenție, cu de-amănuntul.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe