putință

română

Din latină potentia.

Declinarea substantivului putință
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	putință	putințe
Articulat	putința	putințele
Genitiv-Dativ	putinței	putințelor
Vocativ	putință	putințelor

(loc.adv.) Peste putință = imposibil (de realizat); mai presus de puterile cuiva.
Cu putință = posibil.
După putință = potrivit cu mijloacele sau cu posibilitățile cuiva.

A fi (sau a-i fi cuiva) cu putință (să...) = a (-i) fi posibil, a (se) putea (să...)
Cel mai... cu putință = cel mai... posibil, extrem de..., în cel mai înalt grad
A face tot ce-i stă în putință = a face tot ce poate, a depune toate eforturile
A fi în putința cuiva să... sau a-i sta (cuiva) în putință = a corespunde cu posibilitățile de realizare ale cuiva
Fără putință de... = fără a putea să..