putință

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină potentia.

Pronunție

  • AFI: /pu'tin.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
putință
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ putință putințe
Articulat putința putințele
Genitiv-Dativ putinței putințelor
Vocativ putință putințelor
  1. posibilitate, capacitate de a face ceva.
  2. (fiz.; înv.) putere.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • A fi (sau a-i fi cuiva) cu putință (să...) = a (-i) fi posibil, a (se) putea (să...)
  • Cel mai... cu putință = cel mai... posibil, extrem de..., în cel mai înalt grad
  • A face tot ce-i stă în putință = a face tot ce poate, a depune toate eforturile
  • A fi în putința cuiva să... sau a-i sta (cuiva) în putință = a corespunde cu posibilitățile de realizare ale cuiva
  • Fără putință de... = fără a putea să..


Traduceri

Referințe